Erre megszólalt Jób, és ezt mondta:		Atunci Iov a răspuns şi a zis:
„Ó, bárcsak megmérnék minden nyomorúságomat, S egyben viszontagságaimat is mérlegre vetnék!		„Oh, de mi s-ar cântări toată supărarea şi de mi s-ar pune în balanţă nenorocirea!
Mert most a tengerek homokjánál is súlyosabbak; Ezért féktelenek szavaim.		Căci acum ea este mai grea chiar şi decât nisipul mărilor. Iată de ce cuvintele mele sunt necugetate.
Mert a Mindenható nyilai vannak bennem, Azoknak mérgét issza szellemem; Isten rettentései sorakoznak ellenem.		Căci săgeţile Celui Atotputernic sunt în mine, spiritul meu le bea veninul. Spaimele de la Dumnezeu se aliniază împotriva mea.
Ordít-e a zebra a fű mellett, Vagy bőg-e a bika a takarmányánál?		Zbiară oare zebra lângă iarbă sau mugeşte taurul lângă nutreţul lui?
Eszik-e só nélkül, ami íztelen, Vagy van-e íz a zilíz nyálkás levében?		Se mănâncă oare fără sare ce este fără gust? Sau are vreun gust sucul vâscos al nalbei mari?
Semmit sem akar illetni a lelkem. Olyanok ezek, mint kórság az étkemben.		Sufletul meu n-a vrut să se atingă de vreuna dintre acestea. Ele* sunt pentru mine ca o mâncare stricată.
Ó, bárcsak teljesedne kérésem, És reményemet megadná Isten!		Oh, de mi s-ar răspunde la rugăminte şi de mi-ar împlini Dumnezeu speranţa!
Bárcsak tettre kelne és összezúzna Isten, Megoldaná kezét, és kivágna engem!		De-ar hotărî Dumnezeu să mă zdrobească, de-ar da drumul mâinii sale ca să mă nimicească!
Még az is vigaszom lenne, És ugrálnék az örömtől vajúdásomban, Ha nem lenne is könyörületes, mert én nem rejtettem el a Szentnek szavait.		Da, aceasta ar mai fi o mângâiere pentru mine; aş sări de bucurie în durerile mele cumplite, chiar dacă el n-ar avea îndurare, căci n-am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
Mi az én erőm, hogy várakozzam? S mi a végem, hogy hosszabbítsam még lelkem életét?		Ce este puterea mea, ca să mai aştept? Şi ce este sfârşitul meu, ca să-mi prelungesc sufletul*?
Kövek erőssége-e az erőm? Avagy rézből van-e testem?		Este oare puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea de aramă?
Hát nem lelek segítségre önmagamban, És elűzetett tőlem a sikeresség?		Mai găsesc eu în mine putere de a mă ajuta şi mai pot eu să fac vreo muncă folositoare?
Aki visszatartja felebarátjától a szerető-kedvességet, Az a Mindenható félelmét is elhagyja.		Cine nu vrea să-i arate bunătate iubitoare semenului său va părăsi şi teama de Cel Atotputernic.
Csalárdul bántak velem tulajdon testvéreim, mint a téli patak, Mint a tovatűnő téli patakok medre.		Fraţii mei s-au dovedit trădători, ca un torent de iarnă, ca albia torentelor de iarnă ce dispar.
Sötétek a jégtől, Rajtuk rejtőzik a hó.		Ele sunt întunecate din cauza gheţii, în ele se ascunde zăpada.
Ha eljön az ideje, víztelenné válnak, elnémíttatnak; Kiszáradnak helyükről, mikor itt a hőség.		Când le vine vremea, rămân fără apă, amuţesc; când vine arşiţa, seacă din albia lor.
Elkanyarodnak útjuk ösvényei, Fölmennek a kietlen helyre, és elvesznek.		Cărările căii lor sunt deviate, urcă în locul pustiu şi pier.
Téma karavánjai kémlelődnek, A sabeusok vándor menete várakozik rájuk.		Caravanele din Tema căutau apa lor, călătorii sabeeni le aşteptau.
Bizony szégyent vallanak, mert bizakodtak; Elmennek odáig, és csalódnak.		Ei se ruşinează că au avut încredere, au mers până acolo şi au rămas dezamăgiţi.
Mert ti most semmit érők lettetek; Rettenetet láttok, és megijedtek.		Căci acum aţi ajuns un nimic, vedeţi groaza şi vă înspăimântaţi.
Vajon azért, mert azt mondtam volna: »Adjatok nekem valamit, Vagy adjatok értem ajándékot abból, amin hatalmatok van,		Am zis eu oare: «Daţi-mi ceva sau dăruiţi ceva pentru mine din ceea ce vă stă în putere,
S mentsetek meg az ellenség kezéből, Váltsatok ki a zsarnokok kezei közül!«		scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului şi eliberaţi-mă din mâna tiranilor»?
Oktassatok engem, és én hallgatok; Értessétek meg velem, milyen hibát követtem el.		Învăţaţi-mă, şi voi tăcea. Ajutaţi-mă să înţeleg ce greşeală am făcut.
Az egyenes beszéd — ó, az nem fájdalmas! De ugyan mit fedd a tőletek jövő feddés?		Cuvintele dreptăţii nu sunt dureroase! Dar mustrarea voastră, oare pentru ce mustră?
Szavakat akartok-e feddni, Amikor a kétségbeesettnek beszéde csak szél?		Plănuiţi să mustraţi pentru nişte cuvinte, când vorbele celui disperat nu sunt decât pentru vânt?
Ti még az apátlanra is sorsot vetnétek, Még a társatokat is alkura bocsátanátok!		Da, voi sunteţi în stare să aruncaţi sorţii pentru orfanul de tată şi să vă târguiţi pentru tovarăşul vostru!
Most tehát rajta, figyeljetek rám, És lássátok meg, vajon hazudok-e a szemetekbe.		Haideţi acum, fiţi atenţi la mine şi vedeţi dacă vă mint în faţă!
Ó, térjetek vissza — ne essék igazságtalanság —, Igen, térjetek vissza! Igazságosságom még mindig áll.		Întoarceţi-vă, vă rog, să nu se facă vreo nedreptate, da, întoarceţi-vă! Dreptatea mea este încă aici.
Van-e nyelvemen igazságtalanság, Vagy nem érzékeli-e ínyem a bajt?		Este oare nedreptate pe limba mea sau nu deosebeşte cerul gurii mele necazul?